Putem sa lasam oare trecutul in urma?
“Nu mai trai in trecut!”
“Nu lasa trecutul sa te afecteze!”
“Traieste in prezent!”
Parinti, prieteni, psihologi, doctori, profesori, speak-eri motivationali, toti spun aceleasi lucruri cand vine vorba despre trecut: “Sa lasam trecutul in urma si sa traim in prezent.”
Doar oare putem sa facem asta?
Stau si ma gandesc – „Daca experientele din trecutul nostru sunt foarte bine sedimentate in subconstient atunci, oare, lupta de a renunta la trecut nu este una inutila?„
Nu este oare trecutul prezent in fiecare moment din prezent, prin faptul ca oriunde am merge si orice am experimenta, toate experientele noastre au la baza momente si amintiri din trecut?
Simpla idee de a accepta trecutul imi da o agitatie interioara.
De ce?
De ce trebuie sa “lupt” cu cineva sau ceva pentru a-l invinge sau depasi?
De ce trebuie sa depun efort pentru a reusi sa accept?
In taoism se vorbeste mult de conceptul “Wu Wei”, care inseamna non-actiune, fara efort. Este conceptul cu care am rezonat foarte mult deoarece, potrivit acestui concept, orice actiune de orice fel se naste din ideile de neintelegere si neacceptare .
Daca in trecutul intiparit in mintea noastra exista amintiri si experiente neplacute, atunci simpla lupta de a accepta aceste amintiri implica neacceptarea acestora ca parte integranta identitatii noastre.
Fara experiente noi, cei de acum, nu am mai fi existat.
Si atunci, daca ele sunt elemente definitorii ale fiintei noastre, de ce trebuie sa ma lupt sau sa depun efort ca sa le accept?
Potrivit taoismului si conceptului Wu Wei, doar simpla intentie si actiunea de a cauta ceea ce ne lipseste ne fac sa pornim pe un drum fara sfarsit.
Iubirea, compasiunea, bunatatea, fericirea, pana chiar si iluminarea spirituala, toate acestea sunt elemente integrante ale naturii noastre. Le avem deja! Si le pierdem doar in momentul in care credem ca ne lipsesc incepem sa le cautam in exterior.
