Violenta in mass-media

Copiii sunt afectati de informatia din mediul online
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on reddit
Reddit

Cum influenteaza violenta deciziile si comportamentele noastre, dar mai ales ale copiilor

Astazi pe Facebook mi-a aparut o reclama la o stire de la un canal media cunoscut: “Un tanar s-a sinucis inainte de BAC.”

Aceasta stire evidentiaza un paradox extrem de periculos in care ne aflaim cu totii:

Ne traim intreaga viata la nivel subconstient condusi de sentimente si credinte precum frica, vinovatie, homofobie, credinte pe care ni le auto-alimentam si intarim singuri, prin promovarea violentei in mass-media.

Daca atunci cand vine vorba de mass-media oamenii mai in varsta isi petrec timpul la televizor, copiii si adolescentii se afla intr-o situatie mult mai problematica deoarece ei isi petrec timpul pe internet, acolo unde fluxul de informatii este mult mai mare si variat, iar majoritatea acestor informatii au tenta violenta si/sau homofoba.

Mai jos voi prezenta cateva idei legate de acest subiect dintr-un articol foarte interesant: 

“Grupul Operativ al Asociatiei Americane de Psihologie pentru Televiziune si Comportament Social a concluzionat in 1992 ca toate cercetarile din ultimii 30 de ani confirma efectul daunator al violentei TV.

Modurile in care suntem afectati sunt urmatoarele: Afectarea Directa, Desensibilizarea si Sindromul Lumii Rele.

AFECTAREA DIRECTA. Adultii si copiii care urmaresc multe scene violente la televizor pot deveni mai agresivi si /sau isi pot dezvolta atitudini si valori corespunzatoare folosirii agresivitatii in rezolvarea conflictelor.

DESENSIBILIZAREA. Telespectatorii copii care urmaresc multe scene violente la televizor pot deveni mai putin sensibili la violenta din lumea reala ce-i inconjoara, mai putin sensibili la durerea si suferinta altora, si mai dispusi sa accepte nivele ale violentei nemaiintalnite in societatea noastra.

SINDROMUL LUMII RELE. Adultii sau copiii care urmaresc multe scene violente la televizor, pot incepe sa creada ca lumea este rea si periculoasa in viata reala, asa cum este prezentata la televizor, si de aceea, incep sa vada lumea tot mai mult ca pe un loc rau si periculos.”

Cum percep copiii violenta

Mai jos este prezentat un studiu la care au participat copii prescolari.

„Cele trei efecte exista in mod real si fiecare poate actiona independent de celelalte.

O cercetare concreta cu privire la efectele violentei Tv a fost realizata in 1972 de catre un grup condus de A. Huston Stein. S-a urmarit aprecierea efectelor vizionarii atat pentru programele violente cat si pentru cele nonviolente (prosociale) prezentate la televizor. La experiment au participat aproximativ o suta de copii prescolari de la o gradinita speciala din Pennsylvania State University. Copiii au fost impartiti in trei grupe, fiecare grupa urmarind un alt gen de program.

Prima grupa de copii a vizionat Batman si desene animate cu Superman, a doua grupa a urmarit Mister Roger’s Neighborhood, a treia grupa a vizionat programe neutre (programe realizate pentru copii si care nu contin nici violenta, nici mesaje prosociale).

Inainte de derularea experimentului, grupul de cercetatori a observat baietii in locurile de joaca si in salile de clasa, timp de doua saptamani, pentru a aprecia nivelul agresivitatii si comportamentului prosocial manifestate de catre acesti copii. Copiii au fost pusi sa vizioneze programele stabilite o jumatate de ora pe zi, trei zile pe saptamana, timp de patru saptamani.

Cercetatorii au descoperit ca baietii care au urmarit Batman si desene animate cu Superman au fost mult mai activi fizic, atat in sala de curs cat si la locul de joaca. Ei erau mult mai dispusi sa se angajeze in batai si situatii incurcate cu ceilalti copii, se comportau brutal cu jucariile, smulgeau jucariile de la alti copii si se angajau in mici altercatii. Ei erau mai agresivi si aveau mai multe ciocniri agresive.

Copiii din grupul care a urmarit programul prosocial au fost mult mai dispusi sa se joace in grup cu jucariile, se ofereau voluntari sa-i ajute pe profesori si se angajau in ceea ce s-ar putea numi “sfatuirea pozitiva a celor de aceeasi varsta”.

Copiii din ultimul grup, care au vizionat programe neutre, nu si-au dezvoltat nici unul comportamentul agresiv sau prosocial.

Studiul a scos in evidenta ambele fatete ale influentei: ceea ce copiii vizioneaza le afecteaza comportamentul, atat intr-un mod pozitiv cat si negativ.

Acest studiu vizeaza efectele pe termen scurt ale vizionarii unor programe violente.

Dintre studiile pe termen lung poate fi amintit cel al lui Leonard Eron care incepe in 1963 si evalueaza dezvoltarea agresivitatii la copiii din clasa a treia, de opt ani, dintr-un mic cartier al New-York-ului (Eron, L., 1963, p. 193-196).

Cercetatorul le-a cerut copiilor sa-si relateze vizionarile TV si ce alte lucruri le-ar place sa faca, precum si aprecierile lor privind agresivitatea celorlalti copii. A intervievat profesorii si le-a cerut sa indice care din copii au fost mai agresivi sau mai pasnici in sala de clasa; a obtinut informatii de la parinti cu privire la vizionarile TV ale copiilor, disciplina impusa de parinti acasa si valorile familiale. El a realizat un studiu despre comportamentul agresiv al acestor copii de opt ani, specificand ca exista o legatura intre nivelul comportamentului agresiv la copii si vizionarile lor TV.

Copiii care au relatat, sau ai caror parinti au relatat, ca vizioneaza adesea programe mai violente, erau mai des nominalizati de colegi si profesori ca avand un comportament agresiv in scoala.

Eron a urmarit acesti baieti si dupa zece ani (cand ei erau in varsta de 18 ani), si a descoperit din nou o legatura intre vizionarile TV si agresivitate. Cea mai interesanta si puternica legatura a fost intre vizionarile timpurii de la varsta de opt ani si comportamentul agresiv manifestat la varsta de 18 ani.

El a concluzionat ca exista anumite efecte pe termen lung ale vizionarilor la varste timpurii asupra comportamentului agresiv de mai tarziu. Eron i-a urmarit pe acesti baieti, ajunsi tineri adulti in varsta de 30 de ani.

In aceasta etapa a cercetarii a descoperit ca exista o legatura intre vizionarile TV timpurii si arestarile si condamnarile pentru delicte de violenta interpersonala, abuzuri conjugale, abuzuri asupra copiilor, crima si viol grav.

Acest studiu nu este lipsit de controverse dar exista suficiente dovezi pentru a demonstra ca vizionarea de programe violente la varste fragede are un efect pe termen lung asupra comportamentului agresiv de mai tarziu.”

Concluziile personale

1. Violenta la care suntem expusi inca din timpul copilariei ne va afecta in mod subconstient intreaga viata.

Raspunsurile noastre cele mai frecvente la problemele sociale vor veni ca urmare a unor stari de stres, frica, vinovatie, ura – manifestate prin acte de violenta asupra proprei persoane (ducand pana la suicid) sau asupra altor persoane (batai, violuri, crime), sau prin acte mai putin violente – izolare sociala, dependente (mancare, fumat, droguri, munca, cumparaturi, sex, gaming, etc.)

2. Comportamentele invazive – violente sau mai putin violente – nu pot fi modificate daca nu sunt constientizate si acceptate.

Doar odata constientizat si acceptat faptul ca suntem infulentati/manipulati in mod subliminal de informatia pe care o observam si ca aceasta ne controleaza starile emotionale, obiceiurile si comportamentele noastre, abia atunci putem sa incepem procesul de schimbare.

Abia atunci putem sa alegem un alt mod de a gandi, precum si alte obiceuri mai sanatoase pentru noi si pentru cei din jurul nostru.

3. Copiii sunt exponential mai puternic influentati de informatie decat adultii, deoarece ei nu au un filtru propriu constient bazat pe experiente si isi creeaza realitatea direct in modul subconstient, fiind expusi problemelor de perceptie personala si interpretare proprie a situatiilor de viata.

Sper sa citind acest articol macar sa facem primul pas si sa constientizam fiecare dintre noi influenta puternica pe care informatia din jurul nostru se manifesta in gandurile, credintele, obiceiurile si comportamentele noastre zilnice.

Articole relevante