„Nu exista nimic bun sau rau, doar gandurile noastre fac lucrurile sa fie asa.” – William Shakespeare
Cauta ceva mai bun!
Asa suntem educati sa gandim.
Prinsi in acest paradox ca exista in realitate ceva mai bun: un job mai bun, o relatie mai buna, chiar si o viata mai buna – uitam sa traim si sa ne bucuram de viata.
Paradoxul dispare in momentul in care intelegem si acceptam ca „ceva mai bun” nu exista de fapt. Ci este doar o serie de ganduri transforma ta in credinta a mintii noastre care doreste sa sa ramana intr-o zona de confort mental si emotional. Cand nu se mai simte confortabila, ea incepe cautarile!
Dar cum ne simtim in timpul acestor cautari neincetate?
- Linistiti sau agitati?
- Motivati sau consemnati cu ideea ca nimeni si nimic nu e bun pentru noi?
- Fericiti sau anxiosi deprimati?
- Traim in prezent sau mereu in trecut si/sau viitor?
Nu cred in dualismul bine-rau. Cred ca totul este in aceeasi masura si bun si rau. Binele si raul se completeaza reciproc, nu sunt la extreme diferite.
Perfectul este perfect numai prin imperfectiunile sale.
