Ar trebui sa ajut pe cineva daca acea persoana nu imi cere ajutorul?
Aceasta este o intrebare la care ma gandesc des. Si asta poate pentru ca punctul meu de vedere este diferit fata de cel al oamenilor pe care i-am intalnit pana acum.
Voi incepe cu o povestire pe care am citit-o in cartea lui Joe Vitale, Zero Limite. Este povestea unui doctor care a ajutat in mod miraculos toti pacientii dintr-un spital de psihiatrie sa-si recapete controlul mental. Intr-un final, toti pacientii au fost eliberati treptat si clinica a fost nevoita sa se inchida din lipsa de pacienti.
Aceasta poveste ridica multe intrebari
“De ce Dr. Hew Len a actionat pentru a ajuta pacientii cand tot ce i s-a cerut a fost decat o simpla evaluare a starii lor de sanatate?”
Si
“Le-a schimbat drumul in viata pacientilor pe care i-a ajutat sau faptul ca i-a ajutat era fix drumul lor in viata? “
Voi prezenta acum o privire de ansamblu asupra ambelor intrebari
Cred ca este in natura noastra umana sa ne ajutam unii pe altii atunci cand consideram ca putem sa o facem. Dr. Hew Len, in timp ce explica metoda Ho’oponopono, spune ca nu este doar natura noastra, ci chiar responsabilitatea noastra sa ne ajutam reciproc.
Dar de ce atunci noi spunem ca ar trebui sa ajutam oamenii numai daca ei ne cer acest lucru?
Unul dintre raspunsurile pe care oamenii mi-l dau atunci cand ii intreb daca trebuie sa intervin cand cineva nu mi-a cerut ajutorul este urmatorul:
Oamenii au propriul drum in viata si s-au nascut pentru a invata singuri lectiile.
Acum stau si ma intreb: Ce se intampla daca ajutorul oferit unei persoane sa reprezinte fix drumul sau in viata?
Este oare posibil ca o persoana care are nevoie de ajutor sa se intalneasca cu cineva care poate s-o ajute, si, dintr-un motiv sau altul, sa nu ii ceara ajutorul?
Eu consider ca da, este foarte posibil. Si asta deoarece majoritatea oamenilor au nevoie de acest asa-zis ajutor.
Motivele pentru care oamenii evita sa ceara ajutor sunt diferite. Ele pot include
- teama de a nu dori sa para slabi in fata altor oameni
- sau de convingerea ca sunt bine si ca nu au nevoie de ajutor.
Este cu adevarat vointa lor sa nu ceara ajutor sau sunt doar frici si convingeri nesanatoase?
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in natura.
Fiecare organism viu de pe aceasta planeta are un singur scop: sa traiasca si sa experimenteze viata la intregul sau potential.
Fiecare copac isi dezvolta intregul potential. Fiecare animal creste si traieste la intregul sau potential. Niciun copac nu creste pana la jumatatea potentialului sau si apoi se opreste pentru ca nu simte ca ar trebui sa continue sa creasca. Niciun animal nu traieste in conditii nefavorabil si isi va pune chiar viata in pericol pentru a-si proteja habitatul in care traieste.
Dar de ce noi, oamenii, suntem organisme care alegem sa nu ne dezvoltam cat mai mult capacitatile fizice, mentale si emotionale?
Gandurile noastre apar datorita conditionarilor noastre mentale care inventeaza povestiri continue despre modul in care ar fi bine sa traim in loc de modul in care trebuie sa traim cu adevarat.
Scopul mintii conditionate este acela de a crea povestiri despre realitate si nu de a ne ajuta sa traim in armonie cu noi insine, cu mediul nostru, cu natura si cu intregul Univers.
Daca devenim dependenti de o stare nesanatoasa mintea conditionata este aici sa ne pastreze in aceste stari. Ea creeaza iluzia ca suntem bine, ca nu avem nevoie de ajutor si ca aceste stari sunt perfect normale. Iar oricine incearca sa spuna altfel actioneaza impotriva vointei noastre libere si ne ingradeste libertatea.
Gandeste-te la cineva care a trecut printr-o situatie dificila in viata. A fost lipsita de durere? Nu. A fost distractiv? Probabil ca nu. Asa ca depasirea acestor mentalitati care au un impact daunator asupra corpului si psihicului este foarte dificila. Si intr-adevar, ele implica suferinta mentala pentru ca vor forta mintea constienta sa se abandoneze pe ea insasi. Dar abandonarea de sine este necesara pentru a deveni un om mai bun, mai sanatos si mai atent.
Deci, daca mintea conditionata ne alimenteaza constant temerile si starile nesanatoase cu ganduri care au ca rezultat ca noi traim in opozitie cu calea naturii, atunci de ce nu ar trebui sa actionam imediat si sa ajutam oamenii care nu sunt constienti de acest lucru?
Asa cum a scris si dr. Len despre unul dintre principiile filozofiei Ho’oponopono, filozofie care ajuta un individ sa se conecteze cu Sinele sau superior si, prin urmare, cu intregul Univers:
Suntem 100% responsabili pentru ceea ce se intampla in viata noastra. Nu este vina nimanui, dar este responsabilitatea noastra. Acest concept include, de asemenea, ceea ce spun altii, cum gandesc sau cum actioneaza ei.
A-i ajuta pe cei din jur sa isi imbunatateasca conditia fizica, mentala si emotionala, este obligatia noastra fata de aceasta inteligenta superioara care ne-a dat viata, fata de intregul Univers.
