Un test al credintelor in preajma sarbatorilor
Cand toate merg bine in viata noastra este foarte usor sa ne purtam frumos cu cei din jur, sa fim intelegatori si empatici si sa le oferim acestora compasiunea si iubirea noastra.
Dar ce se intampla oare cand cand o persoana sau o intamplare ne pun la indoala credintele? Putem sa ramanem la fel de devotati credintelor noastre cand greutatile vietii ne apasa?
Cu o astfel de situatie m-am confruntat astazi.
La metrou, o tanara cu parul tuns scurt incearca sa imi zica ceva. Imi scot castile din urechi si o intreb cu ce pot sa o ajut. Ea imi spune ca vinde servetele pentru ca are nevoie de bani.
“Ok, bun. Si cat costa un pachet?” intreb eu.
“Cat vreti dumneavoastra sa imi dati”, raspunde ea.
Am bagat mana in buzunar si am scos toti banii pe care ii aveam. Aveam in jur de 50 de lei, in bancnote de diverse valori. Am vrut sa ii dau 2 lei. Apoi 4 lei. Si mi-am adus aminte ca am primit rest si 2 monede de 50 de bani. Si i-am dat in total 5 lei.
Apoi tanara continua:
“Stiti ceva, eu sunt bolnava de leucemie si luni am ultima sedinta de chimioterapie. Ma mai puteti ajuta cu niste bani in plus?”
M-am blocat pentru cateva momente, amortit parca de cele auzite. Am realizat ca trece printr-o situatie foarte dificila. Apoi i-am zis:
“Imi pare rau, uite inca 10 lei.”
Apoi tanara isi face curaj si continua:
“Stiti, mi-e rusine sa va zic, dar am nevoie de o suma mai mare. Trebuie sa strang [o suma mare de bani] pana luni, cand am ultima sedinta de chimioterapie. Puteti sa ma ajutati? Banii vi-i pot inapoia pe toti joi si accept doar ajutor cu imprumut.”
Ei, asta da cu adevarat provocare! Asta da un test cu adevarat puternic pentru credintele mele!
Am stat vreo doua minute fara sa zic ceva sau sa gandesc, asteptand sa vad ce emotii si sentimente apar legat cu aceasta situatie. Deja mintea incepuse sa fabrice scenarii diverse:
“Daca nu spune adevarul?
Daca vrea sa te pacaleasca?
Este totusi o suma mare de bani, cum o sa te descurci daca i-o dai ei?
Si asa te descurci greu cu banii, daca nu ti-i mai da inapoi?
Spune-i iti pare rau, ca nu poti sa o ajuti si mergi mai departe!”
Acestea cred ca sunt gandurile obisnuite care apar in mintea oricarui om care este pus intr-o astfel de situatie pe nepregatite
Acestea sunt insa, pentru mine, niste ganduri superficiale. Sunt ganduri pe care am inceput sa le ignor de ceva vreme, pentru ca ele ma vor duce inevitabil intr-o zona foarte intunecata a mintii.
Am tacut in continuare, ca mintea sa se linisteasca. Apoi am asteptat o intrebare cu adevarat importanta, iar aceasta a venit rapid:
“Pot oare sa mai fiu linistit vreodata daca inchid acum ochii si merg mai departe si refuz sa ajut aceasta persoana, stiind ca am posibilitatea sa o fac?”
Raspunsul imi era destul de clar si categori: Nu pot!
Si asta mai ales daca promovez un astfel de mod de viata, unul in care sa oferi ajutor neconditionat oamenilor din jur, sa arati empatie si intelegere si sa nu ii judeci.
Daca am astfel de convingeri, nu pot da inapoi atunci viata incearca sa mi le puna la incercare!
Am cerut ajutor unei prietene si in jumatate de ora am facut rost de suma de bani pe care i-am oferit-o tinerei. Apoi am rugat-o apoi sa ma sune zile urmatoare si sa imi zica cum se simte.
Odata aceasta intamplare petrecuta, stiu si ce am de facut mai departe. Voi folosi tehnica de meditatie Ho`oponopono pentru a curata amintirile mele legate de boala si le voi inlocui cu ganduri de sanatate si fericire.
Inteleg ca in mintea celor care vor citi aceste randuri vor aparea ganduri similare cu ale mele:
“De ce face toate aceste lucruri?”
“Asta nu e ajutor, este egoism!”
Inteleg si accept aceasta situatia. Sunt convins ca, in timp, toate constructiile mentale ale oamenilor care au la baza convingeri superficiale despre viata se vor prabusi ca niste castele de nisip peste care trec valurile marii.
A ne exprima autentic este, pe cat de infricosator pentru multi oameni, pe atat de implinitor sufleteste atunci cand traim viata in fiecare zi fara sa ne mintim sau sa ne ascundem de noi insine.
Am in continuare multe frici cu care ma confrunt. Insa frica de a trai viata ascunzandu-ma de convingerile mele este pe departe cea mai mare dintre ele.
