Recunostinta. Un moment de multumire pentru cine sunt
Astazi am simtit nevoia sa exprim public un profund sentiment de recunostinta pentru cine sunt si pentru ca ma aflu pe calea pe care viata mi-a oferit-o pana acum si mi-o ofera in fiecare zi.
Spun ca viata ma poarta pe acest drum dintr-un singur motiv:
Simt ca nu am ales eu acest drum, ci viata l-a ales pentru mine.
Dupa ce am terminat studiile in inginerie la una dintre cele mai bune Universitati din Bucuresti, am decis ca nu voi sustine lucrarea de licenta.
Am fost eu cel care a luat decizia asta? Abia acum inteleg ca s-ar putea sa nu fi fost “constient de mine” cand am decis asta. In schimb, am simtit un sentiment prin care am fost 100% convins ca a sustine lucrarea de licenta nu era cel mai bun lucru pentru mine in momentul acela. Un sentiment care este greu de pus in cuvinte. Un sentiment de anxietate amestecat cu certitudine, dar totodata cu un mesaj extrem de clar: Nu face asta acum!
Desigur, a trebuit sa explic aceasta decizie tuturor celor din jurul meu: familiei, prietenilor si tuturor cunoscutilor. Cand au aflat, acestia au devenit iritati, agitati si, unii dintre ei chiar furiosi. Au inceput cu totii sa ma sfatuiasca:
“Trebuie sa-ti dai licenta!”
“Trebuie sa-ti gasesti o slujba bine platita in IT. Acesta este viitorul tau!”
“Trebuie sa faci bani sa platesti facturile. Cum te vei descurca?”
“Trebuie sa termini lucrurile pe care le-ai inceput! Nu poti sa renunti dupa ce ai investit atat timp din viata!”
Poate ca toate aceste afirmatii fac un oarecare sens, dar eu le-am perceput pe toate acestea ca fiind un raspuns la frica si ingrijorarea oamenilor. Deseori m-am temut si m-am simtit neincrezator, iar fricile si frustrarile lor au devenit in timp ale mele.
Dar atunci, intuitia si constientizarea m-au salvat. In tot acel haos, parca de nicaieri, au aparut ganduri ca:
“Oare asa vreau sa-mi traiesc restul vietii, facand lucruri din frica? Viata trebuie sa insemne mai mult de atat!”
Cumva m-am convins singur de faptul ca a actiona pe baza fricilor nu este tocmai modul in care am de gand sa imi traiesc viata. Ca ceva mai mare decat mine ma calauzeste pe alta cale si trebuie sa las toate fricile sa dispara, ca eu sa pot sa urmez aceasta calatorie.
Au fost multe momente cand am uitat de toate aceste lucruri, iar temerile si anxietatea nu au intarziat sa apara. Dar intuitia m-a readus mereu, iar si iar, pe calea mea.
Si pentru asta vreau sa fiu recunoscator!
Inca ma mai confrunt cu anumite probleme existentiale, insa acum le intampin cu fascinatie si curiozitate, in loc de frica si frustrare. Si am incredere pe deplin ca drumul pe care intuitia mea ma va calauzi in continuare este drumul ce mi se potriveste si trebuie sa-l urmez. Si trebuie sa nu opun rezistenta si sa las aceasta calatorie sa se desfasoare cat mai natural si placut.
Deci, indemnul meu pentru mine si tine, care citesti acum aceste randuri, este sa gandesti si sa analizezi mai putin lucrurile, macar pentru cateva momente, si sa incepi sa ai incredere in intuitia ta, deoarece ea este singura care stie care este cel mai bun drum pentru tine in viata.
Inima mai presus de minte, iubire mai presus de frica!
Iubeste-ti viata! Amor fati!
